O batrana mergea incet.

O batrana mergea incet pe trotuar abia tarand dupa ea doi saci de gunoi. Unul din saci se rupse si bancnote de 20$ incepura sa se insire pe trotuar. Un politist ce se afla pe acolo o opreste si ii spune:
-Doamna, vi s-a rupt sacul si va cad banii. 
Batrana se uita si spune:
-Noroc ca ati vazut domnule politist, acum trebuie sa ma intorc sa adun banii !
-Stati ca nu-i asa simplu ! De unde aveti banii, nu i-ati furat ?
-Nu domnule, e simplu. Eu stau langa un teren de fotbal, si unii din spectatori vin sa urineze printre uluci pe florile mele. Asa ca atunci cind e o partida imi iau foarfeca de vie si ma asez in spatele gardului. Cand un spectator o scoate, eu il apuc si-i spun: „20$ sau ti-o tai !” 
Politistul se gandeste ca e just si incepe sa rada.
-Dar ce aveti in celalat sac atunci ?
-Pai, domnule politist, ganditi-va si dumneavoastra, nu toti vor sa plateasca !

Bancul este o poveste foarte scurtă, reală sau imaginară cu un final surprinzător și foarte amuzant. Bancurile pot avea rolul unui tratament scump, cu același efect: descrețesc frunțile, și sunt un plăcut subiect de discuție la o întâlnire de orice gen.
Bancurile sunt legate de socializare, ele se spun într-un grup. „Nașterea” lor e legată de natura umană care simte nevoia de a exprima îndoieli, probleme, respectiv argumente, opinii ce sunt încorporate în această producție.

Pentru că bancurile conțin o mică învățătură socială, reprezintă în majoritatea cazurilor o lecție socială despre lume, oameni, totul îmbrăcat într-o formă ludică, de glumă, de joacă. Dar scopul principal al bancurilor este că, de altfel, al proverbelor, poveștilor cu tâlc, snoavelor este de învățătură neacademică, profană, fără un program anume, ce are loc în spațiul liber al comunicării. În mare parte pot avea și rol educativ. Bancurile exprimă nevoia de creație a unui popor într-un anume moment. Ele au avut dintotdeauna, din punct de vedere al conținutului, asemănări cu glumele, cu jocurile, cu povestirile cu tâlc, cu zicalele, uneori și cu proverbele. Global, toate acestea pot fi considerate producții spirituale ale unei comunități. Dar bancurile, față de celelalte creații amintite, sunt mai perisabile, utilizarea lor cere mai pregnant socializarea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *