Interviu de angajare

Interviu de angajare la FBI:
– Candidatii trebuie sa treaca un test.
Li se da un pistol cu gloante oarbe (ei nu stiu ca-s oarbe) si sunt trimisi in camera alaturata sa-si omoare nevasta.
– Primul solicitant vine, ezita, pana la urma ia pistolul, intra in camera, dar pana la urma se razgandeste si nu trage.
– Al doilea ia pistolul, intra in camera, trage un glonte si renunta.
Vine al treilea, ia pistolul, intra in camera. Din camera se aud impuscaturi, dupa care troznete, tranteli, ma rog, zgomote de fond. Dupa un sfert de ora iese asta triumfator si zice:
– Un cretin a pus gloante oarbe in pistol, a trebuit s-o omor cu scaunul!

 

BONUS:

 

Asta e o transcriere a unei convorbiri radio reale între un vas din Armata Statelor Unite şi autorităţile canadiene de coastă din Newfoundland în octombrie 1995.
Americani: Vă rugăm, schimbaţi direcţia voastră cu 15 grade la nord cu motivul de a evita ciocnirea.
Canadieni: Recomandăm ca DUMNEAVOASTRĂ să schimbaţi direcţia VOASTRĂ cu 15 grade la sud ca să evităm ciocnirea.
Americani: Aici căpitanul vasului Armatei SUA. Repet: schimbaţi direcţia.
Canadieni: Nu, repetăm: voi trebuie să schimbaţi direcţia.
Americani: SUNTEM PORTAVIONUL ABRAHAM LINCOLN, AL DOILEA VAS CA DIMENSIUNE AL FLOTEI STATELOR UNITE ALE AMERICII ÎN OCEANUL ATLANTIC. NE ÎNSOŢESC TREI DISTRUGĂTOARE, TREI CRUCIŞĂTOARE ŞI NUMEROASE VASE DE SPRIJIN. CER CA DUMNEAVOASTRĂ SĂ VĂ SCHIMBAŢI DIRECŢIA CU 15 GRADE LA NORD, SAU VOM LUA MĂSURI PENTRU A GARANTA SECURITATEA ACESTUI VAS.
Canadieni: Noi suntem un far. Voi hotărîţi.

Bancul este o poveste foarte scurtă, reală sau imaginară cu un final surprinzător și foarte amuzant. Bancurile pot avea rolul unui tratament scump, cu același efect: descrețesc frunțile, și sunt un plăcut subiect de discuție la o întâlnire de orice gen.
Bancurile sunt legate de socializare, ele se spun într-un grup. „Nașterea” lor e legată de natura umană care simte nevoia de a exprima îndoieli, probleme, respectiv argumente, opinii ce sunt încorporate în această producție.

Pentru că bancurile conțin o mică învățătură socială, reprezintă în majoritatea cazurilor o lecție socială despre lume, oameni, totul îmbrăcat într-o formă ludică, de glumă, de joacă. Dar scopul principal al bancurilor este că, de altfel, al proverbelor, poveștilor cu tâlc, snoavelor este de învățătură neacademică, profană, fără un program anume, ce are loc în spațiul liber al comunicării. În mare parte pot avea și rol educativ. Bancurile exprimă nevoia de creație a unui popor într-un anume moment. Ele au avut dintotdeauna, din punct de vedere al conținutului, asemănări cu glumele, cu jocurile, cu povestirile cu tâlc, cu zicalele, uneori și cu proverbele. Global, toate acestea pot fi considerate producții spirituale ale unei comunități. Dar bancurile, față de celelalte creații amintite, sunt mai perisabile, utilizarea lor cere mai pregnant socializarea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *