Doua blonde, dupa noaptea.

Doua blonde, dupa noaptea de Revelion, se intorceau acasa. Afara, un frig de inghetau pietrele, ele imbracate subtirel, ca de la petrecere…ce sa mai, erau deja blocuri de gheata. Taxiuri, nici gand, toti taximetristii acasa, cu familia, transportul in comun era inexistent, pana acasa cale lunga…
In drumul lor, un depou RATB. Una din ele e lovita din senin de o idee geniala… Nu sta mult pe ganduri si ii spune celeilalte: – Fata, pe buna dreptate se spune ca suntem proaste. Hai sa furam un autobuz sa mergem pana acasa!
– Ca bine zici, fata! Hai! Eu intru in depou sa fur unul, tu tine de sase!
Zis si facut, prima ramane afara sa supravegheze zona, cealalta intra sa fure autobuzul. Si sta cea de-afara un sfert de ora…o jumatate de ora…o ora… Rebegita de frig, intra sa vada ce s-a intamplat, de ce dureaza in halul asta?! Intra si o vede pe a doua blonda stand in fund pe jos intre autobuze si plangand…
– Ce s-a intamplat, fata, de ce plangi?
– Uite, nu gasesc nici un 135 sa ne duca acasa
Sta pe ganduri prima blonda si zice:
– Draga, dar tu esti chiar proasta rau. Nu puteai sa furi un 226 si mai mergeam 2 statii pe jos?

Bancul este o poveste foarte scurtă, reală sau imaginară cu un final surprinzător și foarte amuzant. Bancurile pot avea rolul unui tratament scump, cu același efect: descrețesc frunțile, și sunt un plăcut subiect de discuție la o întâlnire de orice gen.
Bancurile sunt legate de socializare, ele se spun într-un grup. „Nașterea” lor e legată de natura umană care simte nevoia de a exprima îndoieli, probleme, respectiv argumente, opinii ce sunt încorporate în această producție.

Pentru că bancurile conțin o mică învățătură socială, reprezintă în majoritatea cazurilor o lecție socială despre lume, oameni, totul îmbrăcat într-o formă ludică, de glumă, de joacă. Dar scopul principal al bancurilor este că, de altfel, al proverbelor, poveștilor cu tâlc, snoavelor este de învățătură neacademică, profană, fără un program anume, ce are loc în spațiul liber al comunicării. În mare parte pot avea și rol educativ. Bancurile exprimă nevoia de creație a unui popor într-un anume moment. Ele au avut dintotdeauna, din punct de vedere al conținutului, asemănări cu glumele, cu jocurile, cu povestirile cu tâlc, cu zicalele, uneori și cu proverbele. Global, toate acestea pot fi considerate producții spirituale ale unei comunități. Dar bancurile, față de celelalte creații amintite, sunt mai perisabile, utilizarea lor cere mai pregnant socializarea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *