Proaspat casatorit, Bula

Proaspat casatorit, Bula este recrutat si e repartizat la vanatorii de munte.
Dupa 5-6 luni de instructie fara nici o permisie, in plina iarna, unitatea porneste intr-o aplicatie pe munte, chiar pe langa comuna unde Bula isi lasase nevasta.
Omenos, comandantul ii acorda acestuia o permisie de o noapte.
Fericit, Bula isi pune schiurile si realmente zboara spre mult dorita-i sotie.
A doua zi, seara, in dormitor, Bula organizeaza un concurs-ghicitoare:
– Cine-mi spune care sunt primele trei lucruri pe care le-am facut cand am ajuns acasa?
– In primul rand ti-ai salutat familia, opineaza cineva.
– Gresit! In primul rand m-am culcat cu nevasta-mea! Al doilea?
– Ti-ai salutat familia!
– Gresit! M-am clucat a doua oara cu nevasta-mea! Si al treilea?
– Te-ai culcat a treia oara cu nevasta-ta!
– Nu, nici chiar asa, spune Bula. In al treilea rand…mi-am scos schiurile din picioare!

Bancul este o poveste foarte scurtă, reală sau imaginară cu un final surprinzător și foarte amuzant. Bancurile pot avea rolul unui tratament scump, cu același efect: descrețesc frunțile, și sunt un plăcut subiect de discuție la o întâlnire de orice gen.
Bancurile sunt legate de socializare, ele se spun într-un grup. „Nașterea” lor e legată de natura umană care simte nevoia de a exprima îndoieli, probleme, respectiv argumente, opinii ce sunt încorporate în această producție.

Pentru că bancurile conțin o mică învățătură socială, reprezintă în majoritatea cazurilor o lecție socială despre lume, oameni, totul îmbrăcat într-o formă ludică, de glumă, de joacă. Dar scopul principal al bancurilor este că, de altfel, al proverbelor, poveștilor cu tâlc, snoavelor este de învățătură neacademică, profană, fără un program anume, ce are loc în spațiul liber al comunicării. În mare parte pot avea și rol educativ. Bancurile exprimă nevoia de creație a unui popor într-un anume moment. Ele au avut dintotdeauna, din punct de vedere al conținutului, asemănări cu glumele, cu jocurile, cu povestirile cu tâlc, cu zicalele, uneori și cu proverbele. Global, toate acestea pot fi considerate producții spirituale ale unei comunități. Dar bancurile, față de celelalte creații amintite, sunt mai perisabile, utilizarea lor cere mai pregnant socializarea.

Papa este grav bolnav

Papa este grav bolnav.
Intră doctorul să-l consulte, pe cînd cardinalii se roagă în antecameră.
Iese doctorul, negru la faţă:
– Sanctitatea Sa este grav bolnav şi va muri în curînd! Dar mai rămîne, totuşi, o speranţă. Ca Sanctitatea Sa să se culce cu o femeie.
– Văleleu!
– Am spus: dacă Sanctitatea Sa se culcă cu o femeie, scapă. Daca nu, va muri în curînd.
Intră cardinalii la Papă.
– Sanctitatea Voastră, doctorul spune că sînteţi grav bolnav şi că veţi muri în curînd!
– Văleleu!
– Dar doctorul spune că mai este, totuşi, o speranţă: ca Sanctitatea Voastră să vă culcaţi cu o femeie.
– Aoleu!
– Aşa a spus doctorul. Dacă Sanctitatea Voastră vă culcaţi cu o femeie, scăpaţi. Dacă nu, veţi muri în curînd.
– Bine, spune Papa, aduceţi o femeie. Dar să fie oarbă.
– De ce oarbă?
– Ca să nu mă recunoască.
Scriu ăia: oarbă.
– Şi să mai fie şi surdă.
– De ce surdă?
– Ca să nu mă recunoască nici după voce.
Scriu ăia: surdă.
– Şi să mai fie şi mută.
– De ce mută?
– Ca, dacă totuşi mă recunoaşte, să nu poată dezvalui.
Scriu ăia: mută.
– Şi să aiba [email protected] mari.
– De ce [email protected] mari?
– C’aşa-mi place mie.

Bancul este o poveste foarte scurtă, reală sau imaginară cu un final surprinzător și foarte amuzant. Bancurile pot avea rolul unui tratament scump, cu același efect: descrețesc frunțile, și sunt un plăcut subiect de discuție la o întâlnire de orice gen.
Bancurile sunt legate de socializare, ele se spun într-un grup. „Nașterea” lor e legată de natura umană care simte nevoia de a exprima îndoieli, probleme, respectiv argumente, opinii ce sunt încorporate în această producție.

Pentru că bancurile conțin o mică învățătură socială, reprezintă în majoritatea cazurilor o lecție socială despre lume, oameni, totul îmbrăcat într-o formă ludică, de glumă, de joacă. Dar scopul principal al bancurilor este că, de altfel, al proverbelor, poveștilor cu tâlc, snoavelor este de învățătură neacademică, profană, fără un program anume, ce are loc în spațiul liber al comunicării. În mare parte pot avea și rol educativ. Bancurile exprimă nevoia de creație a unui popor într-un anume moment. Ele au avut dintotdeauna, din punct de vedere al conținutului, asemănări cu glumele, cu jocurile, cu povestirile cu tâlc, cu zicalele, uneori și cu proverbele. Global, toate acestea pot fi considerate producții spirituale ale unei comunități. Dar bancurile, față de celelalte creații amintite, sunt mai perisabile, utilizarea lor cere mai pregnant socializarea.

La un moment intr-un restaurant

La un moment intr-un restaurant de lux dat vede la o masa un bisnitar abia iesit din puscarie, pe care il stia de cal breaz si se duce sa il ia la intrebari.
Bisnitarul ii spune:
– Dom’ mili… politist, gata, nu mai aveti probleme cu mine, m-am facut om cinstit!
– Om cinstit? Si cu ce te ocupi?
– Pai, castig bani din pariuri.
– Cum din pariuri, intreaba politistul.
– Pai, uite. Eu fac pariu cu tine pe 200$ ca ouale mele sunt patrate.
Politistul se gandeste putin si accepta.
Si ca sa vada cine castiga pariul, baga mana in chilotii bisnitarului ca sa vada daca are oua patrate.
Si, evident, ouale bisnitarului erau normale.
-A m castigat, zise politistul.
– Bine, face bisnitarul, poftim 200$.
– Bine, fa ma acuma si pe mine sa inteleg. Cum traiesti tu din pariuri din astea. Uite ai pierdut 200$.
– O vezi pe doamna aceea din coltul salii, care zambeste, intreaba bisnitarul.
– Da, face politistul.
– E, cu ea am facut pariu pe 2000$ ca o sa vii tu sa ma pipai la oua.

 

 

 

 

Bancul este o poveste foarte scurtă, reală sau imaginară cu un final surprinzător și foarte amuzant. Bancurile pot avea rolul unui tratament scump, cu același efect: descrețesc frunțile, și sunt un plăcut subiect de discuție la o întâlnire de orice gen.
Bancurile sunt legate de socializare, ele se spun într-un grup. „Nașterea” lor e legată de natura umană care simte nevoia de a exprima îndoieli, probleme, respectiv argumente, opinii ce sunt încorporate în această producție.

Pentru că bancurile conțin o mică învățătură socială, reprezintă în majoritatea cazurilor o lecție socială despre lume, oameni, totul îmbrăcat într-o formă ludică, de glumă, de joacă. Dar scopul principal al bancurilor este că, de altfel, al proverbelor, poveștilor cu tâlc, snoavelor este de învățătură neacademică, profană, fără un program anume, ce are loc în spațiul liber al comunicării. În mare parte pot avea și rol educativ. Bancurile exprimă nevoia de creație a unui popor într-un anume moment. Ele au avut dintotdeauna, din punct de vedere al conținutului, asemănări cu glumele, cu jocurile, cu povestirile cu tâlc, cu zicalele, uneori și cu proverbele. Global, toate acestea pot fi considerate producții spirituale ale unei comunități. Dar bancurile, față de celelalte creații amintite, sunt mai perisabile, utilizarea lor cere mai pregnant socializarea.

365 de tentative de a face dragoste

IUBITA MEA:
In anul care a trecut am avut 365 de tentative de a face dragoste cu tine, din care am reusit de 36 de ori, ceea ce inseamna, in medie, o data la zece zile.
Iata lista cu motivele pentru care nu am avut mai mult succes:
– 54 de ori pentru ca lenjeria era la spalat
– 17 ori pentru ca era o ora prea tarzie
– 49 de ori pentru ca erai prea obosita
– 20 de ori pentru ca era prea cald
– 15 ori pentru ca vroiai sa dormi
– 22 de ori pentru ca te durea capul
– 17 ori pentru ca-ti era teama ca trezim copilul
– 16 ori pentru ca, erai prea nervoasa
– 12 oripentru ca era ziua critica din luna
– 19 ori pentru ca trebuia sa te trezesti devreme
– 9 ori pentru ca sustineai ca n-ai chef
– 7 ori pentru ca te-a ars soarele prea tare
– 6 ori pentru ca te uitai la emisiunea de noapte
– 5 ori pentru ca nu vroiai sa-ti ciufulesti noua coafura
– 3 ori pentru ca ne aud vecinii
– 9 ori pentru ca ne aude mama ta
Din cele 36 de reusite rezultatul nu a fost satisfacator :
– 6 ori pentru ca stateai pur si simplu intinsa
– 8 ori pentru ca imi aminteai ca sunt gauri in stratul de ozon
– 4 ori pentru ca mi-ai cerut sa ma grabesc, ca sa terminam odata
– 7 ori pentru ca a trebuit sa te trezesc sa-ti spun ca am terminat
– o data pentru ca mi-era teama ca te-am ranit, din cauza ca te-am simtit miscandu-te..
IUBITUL MEU :
Am senzatia ca incurci putin lucrurile. Iata motivele pentru care n-ai fost in stare de mai mult decat ti-a reusit :
– 36 ori pentru ca n-ai venit de loc acasa
– 5 ori pentru ca ai venit beat si te-ai dat la pisica
– 21 ori pentru ca nu ti s-a sculat
– 33 ori pentru ca te-ai terminat prea repede
– 19 ori pentru ca, s-a culcat inainte de a incepe
– 38 ori pentru ca ai lucrat pana tarziu
– 10 ori pentru ca aveai un carcel in talpa
– 29 ori pentru ca trebuia sa te trezesti devreme ca sa joci golf
– 2 ori pentru ca te-ai batut si ai primit un sut in testicule
– 4 ori pentru ca ti s-a intepenit fermoarul de la pantaloni
– 3 ori pentru ca, ai racit si iti curgea nasul
– 2 ori pentru ca, ti-a intrat o tepusa in deget
– 20 ori pentru ca ai uitat la ce te-ai gandit toata ziua
– 6 ori pentru ca te-ai terminat in pijama, in timp ce citeai carti porcoase
– 98 ori pentru ca n-ai avut timp deoarece trebuia sa te uiti la meci
Iar cand am fost impreuna si stateam intinsa nemiscata, era din cauza ca m-ai confundat cu cearsaful. Si nu despre stratul de ozon vorbeam, ci te intrebam cum ti-ar place mai mult, pe la spate sau in genunchi…
Iar cand ai simtit ca m-am miscat, s-a intamplat din cauza ca ti-ai dat drumul la gaze, si eu incercam sa primesc aer.

Bancul este o poveste foarte scurtă, reală sau imaginară cu un final surprinzător și foarte amuzant. Bancurile pot avea rolul unui tratament scump, cu același efect: descrețesc frunțile, și sunt un plăcut subiect de discuție la o întâlnire de orice gen.
Bancurile sunt legate de socializare, ele se spun într-un grup. „Nașterea” lor e legată de natura umană care simte nevoia de a exprima îndoieli, probleme, respectiv argumente, opinii ce sunt încorporate în această producție.

Pentru că bancurile conțin o mică învățătură socială, reprezintă în majoritatea cazurilor o lecție socială despre lume, oameni, totul îmbrăcat într-o formă ludică, de glumă, de joacă. Dar scopul principal al bancurilor este că, de altfel, al proverbelor, poveștilor cu tâlc, snoavelor este de învățătură neacademică, profană, fără un program anume, ce are loc în spațiul liber al comunicării. În mare parte pot avea și rol educativ. Bancurile exprimă nevoia de creație a unui popor într-un anume moment. Ele au avut dintotdeauna, din punct de vedere al conținutului, asemănări cu glumele, cu jocurile, cu povestirile cu tâlc, cu zicalele, uneori și cu proverbele. Global, toate acestea pot fi considerate producții spirituale ale unei comunități. Dar bancurile, față de celelalte creații amintite, sunt mai perisabile, utilizarea lor cere mai pregnant socializarea.

Un domn, intr-o masina

Un domn, intr-o masina, isi da seama ca s-a ratacit. Trage pe dreapta si intreaba pe cineva care tocmai trecea pe strada:
– Scuzati-ma! Ati putea sa ma ajutati? Am intalnire la doua cu un prieten, sunt deja in intarziere cu jumatate de ora si nu stiu unde ma aflu.
– Bineinteles, raspunde celalalt. Va aflati la 7 km de centrul orasului, intre 40 si 42 de grade latitudine nordica si 58 si 60 de grade longitudine estica.
– Sunteti inginer, asa e?
– Da, domnule. Cum ati ghicit?
– Foarte usor. Tot ce mi-ati spus e tehnic corect, insa practic inutil. Sunt tot pierdut, voi ajunge tarziu si nu stiu ce sa fac cu informatiile primite.
– Dumneavoastra sunteti politician, adevarat?
– Da, domnule, raspunde mandru cel din masina. Cum ati dedus asta?
– Nu stiti unde sunteti, nici incotro va indreptati, ati facut o promisiune pe care nu o puteti indeplini si asteptati ca altcineva sa va rezolve problema. De fapt, sunteti exact in aceeasi situatie in care erati inainte de a ma intreba, dar acum, din nu stiu ce motiv, pare ca e vina mea…

Bancul este o poveste foarte scurtă, reală sau imaginară cu un final surprinzător și foarte amuzant. Bancurile pot avea rolul unui tratament scump, cu același efect: descrețesc frunțile, și sunt un plăcut subiect de discuție la o întâlnire de orice gen.
Bancurile sunt legate de socializare, ele se spun într-un grup. „Nașterea” lor e legată de natura umană care simte nevoia de a exprima îndoieli, probleme, respectiv argumente, opinii ce sunt încorporate în această producție.

Pentru că bancurile conțin o mică învățătură socială, reprezintă în majoritatea cazurilor o lecție socială despre lume, oameni, totul îmbrăcat într-o formă ludică, de glumă, de joacă. Dar scopul principal al bancurilor este că, de altfel, al proverbelor, poveștilor cu tâlc, snoavelor este de învățătură neacademică, profană, fără un program anume, ce are loc în spațiul liber al comunicării. În mare parte pot avea și rol educativ. Bancurile exprimă nevoia de creație a unui popor într-un anume moment. Ele au avut dintotdeauna, din punct de vedere al conținutului, asemănări cu glumele, cu jocurile, cu povestirile cu tâlc, cu zicalele, uneori și cu proverbele. Global, toate acestea pot fi considerate producții spirituale ale unei comunități. Dar bancurile, față de celelalte creații amintite, sunt mai perisabile, utilizarea lor cere mai pregnant socializarea.

O blonda superba se duce

O blonda superba se duce la manastire si cere insistent sa vorbeasca cu maica stareta.
– Ce e, fata mea?
– Maica stareta, trebuie sa ma ajuti. Am pacatuit foarte tare si vreau ca Dumnezeu sa-mi ierte pacatele. Ce sa fac?
– Dar ce s-a intamplat, fata mea?
– Maica sterata, m-au violat 40 de barbati trei zile in sir. Ce sa fac ca sa-mi ierte Dumnezeu pacatele?
– Fata mea, du-te acasa si bea zeama de la 40 de lamai 3 zile si apoi intoarce-te la mine.
– Bine, maica stareta. Iti multumesc foarte mult!
Pleaca blonda, bea zeama de la 40 de lamai 3 zile consecutiv si se intoarce la manastire.
– Maica stareta, am facut ce mi-ai spus. Mi-a iertat Dumnezeu pacatele?
– Pacatele nu stiu daca ti le-a iertat, dar macar ti-a disparut ranjetul ala!

 

BONUS:

 

Ion se scoala dis de dimineata si merge la biserica. Ajuns acolo, popa il ia sa-l spovedeasca, si il intreaba:
– Ioane, ai fumat?
-Vai, parinte, cum sa fac asa ceva? Eu, slujitor al Domnului?
– Dar, de baut ai baut?
– Nu parinte , vai de mine!
-Dar la femei… ai fost?
-Drept cine ma iei parinte? Doamne, din instinct le ocolesc!
– Ioane, Ioane zice popa, nu–i lucru curat cu tine. Dar, i-a zi, de furat ai furat?
-Doamne fereste parinte, sunt cel mai cinstit enorias al tau!
-Nevasta ti-ai inselat-o? intreaba popa.
– Cum sa fac asa ceva? imi e frica parinte! Eu imi iubesc nevasta.
-Atunci, i-a zi mai, Ioane, cum pacatuiesti? Doar nu esti fara de pacate?
– Mint parinte, mint mult…!

Bancul este o poveste foarte scurtă, reală sau imaginară cu un final surprinzător și foarte amuzant. Bancurile pot avea rolul unui tratament scump, cu același efect: descrețesc frunțile, și sunt un plăcut subiect de discuție la o întâlnire de orice gen.
Bancurile sunt legate de socializare, ele se spun într-un grup. „Nașterea” lor e legată de natura umană care simte nevoia de a exprima îndoieli, probleme, respectiv argumente, opinii ce sunt încorporate în această producție.

Pentru că bancurile conțin o mică învățătură socială, reprezintă în majoritatea cazurilor o lecție socială despre lume, oameni, totul îmbrăcat într-o formă ludică, de glumă, de joacă. Dar scopul principal al bancurilor este că, de altfel, al proverbelor, poveștilor cu tâlc, snoavelor este de învățătură neacademică, profană, fără un program anume, ce are loc în spațiul liber al comunicării. În mare parte pot avea și rol educativ. Bancurile exprimă nevoia de creație a unui popor într-un anume moment. Ele au avut dintotdeauna, din punct de vedere al conținutului, asemănări cu glumele, cu jocurile, cu povestirile cu tâlc, cu zicalele, uneori și cu proverbele. Global, toate acestea pot fi considerate producții spirituale ale unei comunități. Dar bancurile, față de celelalte creații amintite, sunt mai perisabile, utilizarea lor cere mai pregnant socializarea.

O familie de tineri casatoriti

O familie de tineri casatoriti evrei, in concediu in Tirol, intr-un hotel de 5 stele, all-inclusive. Vine ultima zi si distractia trebuie platita
La receptie.
Receptioner: Buuun! Camera cu pat dublu, 6 zile, 450 euro-
Evreu’: OK!
– Receptioner: Sauna, 49 euro!
– Evreu’: Nu folosit.
– Receptioner: Da, dar e problema voastra, ati fi putut sa o folositi!
Solarium, 57 euro!
– Evreu’: Ce aia Solarium? Nu folosit!
– Receptioner: Da, dar ati fi putut sa-l folositi!
Mai departe: terenuri de tenis si piscine 180 euro!
– Evreu’: Nu jucat tenis, nu facut baie.
– Receptioner: Da, dar ati fi putut sa faceti!
Face evreul calcule, dar se opreste brusc.
Evreu’: Buuun, acum scad eu la tine 400 euro, ca i-ai tr..-o Rashelicai mele!
– Receptioner: Ce esti nebun? Nici macar n-am atins-o!
– Evreu’: Da, dar e problem al tau, ai fi putut sa o faci!

Bancul este o poveste foarte scurtă, reală sau imaginară cu un final surprinzător și foarte amuzant. Bancurile pot avea rolul unui tratament scump, cu același efect: descrețesc frunțile, și sunt un plăcut subiect de discuție la o întâlnire de orice gen.
Bancurile sunt legate de socializare, ele se spun într-un grup. „Nașterea” lor e legată de natura umană care simte nevoia de a exprima îndoieli, probleme, respectiv argumente, opinii ce sunt încorporate în această producție.

Pentru că bancurile conțin o mică învățătură socială, reprezintă în majoritatea cazurilor o lecție socială despre lume, oameni, totul îmbrăcat într-o formă ludică, de glumă, de joacă. Dar scopul principal al bancurilor este că, de altfel, al proverbelor, poveștilor cu tâlc, snoavelor este de învățătură neacademică, profană, fără un program anume, ce are loc în spațiul liber al comunicării. În mare parte pot avea și rol educativ. Bancurile exprimă nevoia de creație a unui popor într-un anume moment. Ele au avut dintotdeauna, din punct de vedere al conținutului, asemănări cu glumele, cu jocurile, cu povestirile cu tâlc, cu zicalele, uneori și cu proverbele. Global, toate acestea pot fi considerate producții spirituale ale unei comunități. Dar bancurile, față de celelalte creații amintite, sunt mai perisabile, utilizarea lor cere mai pregnant socializarea.

M-am saturat de Google

– Alo ! Giovanni pizza-service?
– Nu! noi suntem Google pizza-service!
– Ah scuzati, am gresit numarul.
– Nu ati gresit, noi am cumparat numarul.
– Ah, atunci as dori….
– Poate ca de obicei?
– Cunoasteti preferintele mele?
– Conform ultimelor 12 comenzi înregistrate, ati comandat pizza cu rosii, mozzarella si salam.
– OK! asta doresc si acum.
– Pot sa va recomand de aceasta data pizza cu salata, legume si rosii uscate?
– Nu! ….urasc legumele!
– Dar valoarea colesterolului la dvs. este foarte ridicata!
– De unde stiti asta?
– Din fisa dvs. de sanatate. Avem rezultatele probelor de sânge din ultimii 7 ani.
– Ok! Dar eu nu doresc aceasta pizza! Si de fapt am luat medicamente pentru scaderea colesterolului!
– Nu ati luat permanent medicamentele! Acum 4 luni ati cumparat o cutie cu 30 pastile la o farmacie online. De atunci nimic…
– Am mai cumparat si de la o alta farmacie!
– Dar pe cartea de credit nu figureaza nicio plata facuta la o farmacie!
– Am platit cash!
– Conform contului dv. nu ati scos banii necesari!
– Am si alte surse de bani !
– Aceasta nu reiese din declaratia dv. de venituri! Înseamna ca aveti venituri nedeclarate! Va trebui sa anuntam fiscul.
– M-am saturat de Google, Facebook, Twitter si altii. Am sa ma mut pe o insula fara Internet, fara telefon si unde nu ma poate spiona nimeni!!
– Da, va inteleg, dar trebuie sa va reinnoiti pasaportul, caci este expirat de 5 ani…

Bancul este o poveste foarte scurtă, reală sau imaginară cu un final surprinzător și foarte amuzant. Bancurile pot avea rolul unui tratament scump, cu același efect: descrețesc frunțile, și sunt un plăcut subiect de discuție la o întâlnire de orice gen.
Bancurile sunt legate de socializare, ele se spun într-un grup. „Nașterea” lor e legată de natura umană care simte nevoia de a exprima îndoieli, probleme, respectiv argumente, opinii ce sunt încorporate în această producție.

Pentru că bancurile conțin o mică învățătură socială, reprezintă în majoritatea cazurilor o lecție socială despre lume, oameni, totul îmbrăcat într-o formă ludică, de glumă, de joacă. Dar scopul principal al bancurilor este că, de altfel, al proverbelor, poveștilor cu tâlc, snoavelor este de învățătură neacademică, profană, fără un program anume, ce are loc în spațiul liber al comunicării. În mare parte pot avea și rol educativ. Bancurile exprimă nevoia de creație a unui popor într-un anume moment. Ele au avut dintotdeauna, din punct de vedere al conținutului, asemănări cu glumele, cu jocurile, cu povestirile cu tâlc, cu zicalele, uneori și cu proverbele. Global, toate acestea pot fi considerate producții spirituale ale unei comunități. Dar bancurile, față de celelalte creații amintite, sunt mai perisabile, utilizarea lor cere mai pregnant socializarea.

Chilotii de aur

Un senior se pregateste sa plece in Cruciada. Proaspat casatorit cu o femeie frumoasa si prevazator din fire, el se sfatuieste cu un prietem ce e de facut ca sa n-o gaseasca, la inapoiere, pe Luxita cu burta la gura. Sfatuit de amic, merge in cetate, unde un evreu descurcaret vindea centuri de castitate, clesti de scos ochii, tot felul de instrumente de tortura care mai de care mai sofisticate. Cere cateva modele, nu-i plac, i se par barbare si vrea sa plece:
– Stati o clipa – spune negustorul – am ceva deosebit, un dispozitiv adus din Tara Soarelui Rasare, scump, dar cred ca va va satisface. Si-i aduce o pereche de chiloti din zale de aur foarte fine. Cruciatul ii ia, ii studiaza si vede un orificiu maricel fix ACOLO.
– Iti bati joc de mine? – intreba furios?
– Nu va grabiti, bagati coada lancii acolo…
Cheama scutierul, baga coada lancii si “Pac”, aceasta se reteaza instantaneu. In micutul obiect de lenjerie se ascundea o…ghilotina! Fericit cumpara dispozitivul, merge acasa si-i spune frumoasei sale consoarte:
– Draga mea, te iubesc mult si am incredere in tine. de aceea nu iti voi pune centura de castitate, cum fac vecinii nostri. Jura-mi insa ca vei purta aceasta lenjerie pana ma intorc!
Ea intoarce dispozitivul pe toate partile, vede orificiul si jura, bucuroasa. Trec trei ani si seniorul se intoarce frant de oboseala, ranit in lupte si foarte curios sa stie ce s-a intamplat la castel in absenta lui. Isi gaseste sotia foarte vesela, infloritoare chiar. Cuprins de o neagra presimtire, aduna toti servitorii in curte si ii dezbraca. Toti aveau chestia retezata, in afara de unul. Cheama calaul, le taie capetele, curg rauri de sange si ii face semn impricinatului sa se apropie:
– Dragul meu, tu esti singurul servitor care mi-a pastrat credinta si mi-a pazit onoarea. Spune-mi, cum te pot rasplati pentru devotamentul tau?
– Cum vleti dumleavoastla, stapane!

Bancul este o poveste foarte scurtă, reală sau imaginară cu un final surprinzător și foarte amuzant. Bancurile pot avea rolul unui tratament scump, cu același efect: descrețesc frunțile, și sunt un plăcut subiect de discuție la o întâlnire de orice gen.
Bancurile sunt legate de socializare, ele se spun într-un grup. „Nașterea” lor e legată de natura umană care simte nevoia de a exprima îndoieli, probleme, respectiv argumente, opinii ce sunt încorporate în această producție.

Pentru că bancurile conțin o mică învățătură socială, reprezintă în majoritatea cazurilor o lecție socială despre lume, oameni, totul îmbrăcat într-o formă ludică, de glumă, de joacă. Dar scopul principal al bancurilor este că, de altfel, al proverbelor, poveștilor cu tâlc, snoavelor este de învățătură neacademică, profană, fără un program anume, ce are loc în spațiul liber al comunicării. În mare parte pot avea și rol educativ. Bancurile exprimă nevoia de creație a unui popor într-un anume moment. Ele au avut dintotdeauna, din punct de vedere al conținutului, asemănări cu glumele, cu jocurile, cu povestirile cu tâlc, cu zicalele, uneori și cu proverbele. Global, toate acestea pot fi considerate producții spirituale ale unei comunități. Dar bancurile, față de celelalte creații amintite, sunt mai perisabile, utilizarea lor cere mai pregnant socializarea.

Sotia disperata sa ascunda amantul

Sotul vine acasa. Sotia disperata sa ascunda amantul incearca mai multe locuri si pana la urma il da afara pe balcon in pielea goala si cu hainele in brate. Sotul ferm convins ca sotia il inseala cauta prin toata casa nu gaseste nimic si iese pe balcon la o tigara.
Sotul: Aha! Tu esti jigodia de amant a curvei din camera!
Amantul: Domnule, dati-mi voie sa va explic! Va rog sa ma credeti ca nu sunt amantul sotiei dvs. Stiti, eu mi-o trageam cu sotia vecinului dvs de deasupra, cand apare sotul acasa pe neasteptate. Si ce sa fac, am luat hainele in brate si am cobor in pielea goala la dvs in balcon. Va rog sa ma credeti!
Sotul usurat ca nevasta-sa e fidela, il serveste cu o tigara, il cheama in casa la o cafea si isi cere scuze de la sotie. Dupa ce amantul pleaca si-o trage cu sotia si se culca.
Pe la 3 noaptea se trezeste, se duce in bucatarie de unde se intoarce cu o tigaie si isi ia la bataie nevasta.
Sotul: Stii, fa, ca noi stam la ultimul etaj?

Bancul este o poveste foarte scurtă, reală sau imaginară cu un final surprinzător și foarte amuzant. Bancurile pot avea rolul unui tratament scump, cu același efect: descrețesc frunțile, și sunt un plăcut subiect de discuție la o întâlnire de orice gen.
Bancurile sunt legate de socializare, ele se spun într-un grup. „Nașterea” lor e legată de natura umană care simte nevoia de a exprima îndoieli, probleme, respectiv argumente, opinii ce sunt încorporate în această producție.

Pentru că bancurile conțin o mică învățătură socială, reprezintă în majoritatea cazurilor o lecție socială despre lume, oameni, totul îmbrăcat într-o formă ludică, de glumă, de joacă. Dar scopul principal al bancurilor este că, de altfel, al proverbelor, poveștilor cu tâlc, snoavelor este de învățătură neacademică, profană, fără un program anume, ce are loc în spațiul liber al comunicării. În mare parte pot avea și rol educativ. Bancurile exprimă nevoia de creație a unui popor într-un anume moment. Ele au avut dintotdeauna, din punct de vedere al conținutului, asemănări cu glumele, cu jocurile, cu povestirile cu tâlc, cu zicalele, uneori și cu proverbele. Global, toate acestea pot fi considerate producții spirituale ale unei comunități. Dar bancurile, față de celelalte creații amintite, sunt mai perisabile, utilizarea lor cere mai pregnant socializarea.